Pământul primordial a avut condiţiile necesare pentru a adăposti viaţa biologică

În urmă cu 4,5 miliarde ani, atunci când Pământul se forma, scoarţa sa a fost expusă impacturilor cu o mulţime de comete, asteroizi şi chiar, în unele cazuri, o serie de protoplanete care nu au mai atins stadiul de planetă. Punctul culminant al acestei perioade extrem de agitată a fost atins în „Marele bombardament târziu” (Late Heavy Bombardment în limba engleză).

În această perioadă, planetele gigantice din sistemul solar au început să migreze: Jupiter şi Saturn către Soare, în timp ce Uranus şi Neptun mai departe de acesta. Această migraţie a expus celelalte planete la impactul cu asteroizii proveniţi din centurile destabilizate de această nouă dinamică cosmică, notează Science Alert.

• Exoplaneta Trappist-1 b ar putea avea atmosferă, dezvăluie Telescopul Webb
• Inima celei mai vulcanice lumi din Sistemul Solar este mai solidă decât s-a crezut

Analizând asteroizi antici şi mostre de rocă selenară, la care se adaugă şi o serie de modele dinamice ale perioadei respective, oamenii de ştiinţă au estimat că această migraţie a planetelor gigantice a avut loc în urmă cu 4,48 milioane de ani, mult mai devreme faţă de dată stabilită în mod convenţional.

O astfel de descoperire rescrie o parte a istoriei sistemului nostru solar, dar, de asemenea, oferă oamenilor de ştiinţă posibilitatea de a teoretiza asupra condiţiilor de mediu de pe Terra. Mai exact, echipa de geologi de la Universitatea Colarado care a condus acest studiu a teoretizat asupra faptului că o dată atât de timpurie a acestei migraţii a creat condiţiile necesare apariţiei vieţii mult mai devreme faţă de ce bănuiau iniţial.

„Ştim că migraţia planetelor gigantice a avut loc plecând de la aşezarea actuală a orbitelor pe care le observăm în sistemul nostru solar”, explică Stephen Mojzsis, geolog al Universităţii Colorado şi autor-şef al studiului citat.

Asteroizii oferă informaţii esenţiale despre istoria planetei

În trecut au mai fost făcute eforturi de datare a perioadei migraţiei planetelor gigantice, folosind rocile colectate în timpul misiunilor Apollo. Oamenii de ştiinţă care au studiat respectivele roci au ajuns la concluzia că migraţia ar fi avut loc în urmă cu doar 3,9 miliarde de ani. Totuşi, unii oameni de ştiinţă sugerează că mostrele selenare nu reprezintă o sursă de informaţii credibilă. Ei sugerează că acestea au fost contaminate de către asteroizii care au lovit Luna după această dată.

O soluţie care a fost identificată pentru acestă problemă a fost căutarea şi studierea asteroizilor care au precedat formarea planetei. „Suprafeţele planetelor din sistemul solar interior au fost transformate în totalitate de către impactul cu diferite obiecte cosmice, precum şi de evenimente locale în utimele patru miliarde de ani”, explică astronomul Ramon Brasser de la Institutul Vieţii Terestre din Tokyo.

El subliniază faptul că asteroizii nu au fost supuşi aceloraşi condiţii şi că ar putea să ofere cantităţi mari de informaţii cu privire la situaţia Pământului primordial. Oamenii de ştiinţă au strâns informaţii cu privire la asteroizii care s-au lovit de Pământ, datele ajungând până în urmă cu 4,48 miliarde de ani. Deducţia pe care au făcut-o oamenii de ştiinţă conduce la concuzia că un bombardament cu asteroizi, care ar fi distrus suprafaţa planetei a avut înainte de această dată.

Cercetătorii au explicat faptul că un eveniment care ar fi distrus suprafaţa planetei în urmă cu aproximativ 4,45 miliarde de ani ar fi lăsat-o sterilă prin distrugerea hidrosferei şi înlocuirea acesteia cu oceane de magmă. În acest punct, în urmă cu 4,4 miliarde de ani, ar fi putut să apară o serie de microbi formaţi din peptide şi ADN care ar fi putut să se adăpostească în aerisirile hidrotermale. După liniştirea planetei, aceştia ar fi putut să repopuleze planeta.

Trebuie precizat faptul că ultima parte, în care microbi ar popula planeta la doar 100 de milioane de ani de la formarea acesteia, este doar o ipoteză în acest punct. Cele mai vechi fosile descoperite până în acest moment au o vechime de doar 3,5 miliarde de ani.

Citeşte şi: